Rakova – Teleferic

Am fost captat de lumina sfântă a unui OZN în laser
ADN antic criptat în oase ostentativ de aceste mase
Rase umane captive în labirint fără piese de schimb
Ating fragmente de viață cu bucăți de sticlă în mână
Până la cristal, această ceață bătrână
Curge sânge din mediu, evomediu
Mă apăr cu sabia lui Zamolxis și scutul din asediu
Erup, tot ce controlez sunt atacuri instabile
Când acești demoni au descoperit călcâiul lui Achille
Acest proces nu este progres, însă acest pretext nu este complex
Și voi o recunoașteți în alt context, căci aveți rădăcini virale
Sistematice mintale, vă aduc ADN cu 8 spirale
Secol sare din carne și se face jar, bre
Și iar toți pe frecvențe complexe, polinomial
Rakova, putere divină, beau sângele din sfântul Graal.
Prezint degradul în corp, generez forțe inferioare
Dar m-am aplicat pe conflicte interioare
Sufletu’ moare ca pe o tumoare, sistemul mecanic de autodistrugere
Puterea devine următoarea amenințare
Probleme psihopatice, pseudo pe citostatice
Am semne pe vene, desene, lanterne și lumini statice
Identitate cuprinsă de praful din pușcă
De demonii soldați din cușcă ce-și mențin demonii
La orizont când unu’ dei împușcă și mușcă
Tare, extensii de rugină și coale
Atac silențios printre priviri când conștientu’ e moale
La ultima cină despart textu-n 12 părți componente
Precum Empedocle când elabora cele 4 elemente
Ne batem parte-n parte pentru Sparta, pentru pământu’
Pătat de plumb și acid ținând în palmă harta și cartea
Prin 7 cărări complexe, infernu’ devine
Soluția perfectă de mii de ani într-o lume de contexte.
Am înclinație spre divin
În același timp devin un demon
La fel ca celelalte mase infectate-n genom
Păzind de mult instinctu’ de supraviețuire
Creând în nemurire
Caut răspunsuri la întrebări inexistente pentru lămurire
Și iar cad crezând că cedez, de ce crezi, ce vezi, speranța
Mi-e frică de ce gândesc
Oricine folosește o devianță către întuneric
În a 7-a zi glasul Luciferic
Am văzut golul și negrul din om
Ca ADN, Furnici Coapte, ye ye
Puterea răului, ochiul omului
Partea întunecată a drogului
Pe un glob sferic comunic cu suflete pierdute teleferic
Pe idiliu
Și uniunea forțelor negative va fi
Alianța dintre Dante și Virgiliu

Sensul versurilor

Piesa explorează dualitatea naturii umane, lupta dintre bine și rău, și căutarea sensului într-o lume complexă și coruptă. Artistul descrie o călătorie spirituală întunecată, marcată de conflicte interioare și influențe negative.

Lasă un comentariu