Plini de spaimă, cum n-au fost vreodată,
risipiți, străpunși de veșnicie,
stau pitiți cu toții pe-o câmpie
spartă, și să-i rupă n-o să poată.
nimeni de-ndrăgitele veșminte.
Însă îngeri cu uleiuri sfinte
vin să picure în vase goale
și s-așeze, cu mișcări domoale,.
rând pe rând sub braț la fiecare
tot ce-n larma vieții nu pătase;
căci căldură doar aici mai are,.
mâna Domnului să nu înghețe
când, să simtă dacă preț păstrase,
sus, el îl atinge cu blândețe.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul judecății de apoi, plin de spaimă și incertitudine. Îngerii intervin pentru a oferi alinare și a evalua puritatea sufletelor, iar atingerea divină aduce blândețe și speranță.