Îndărătul inocenților arbori,
bătrâna soartă-și arată
obrazul ei mut.
Un țipăt de pasăre care
se preface dincolo într-un rid al durerii,
în jurul severei, profeticei guri.
O, și cei ce-n curând se vor îndrăgosti
își surâd, încă nebănuind despărțirea,
și sub ei și peste ei trece,
în chip de stele, destinul
cu suflet nocturn.
Încă nu li-e dat să-și trăiască dragostea,
ea-și are încă lăcașul
plutitor, pe orbite cerești,
un ușor contur
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra destinului implacabil și a soartei, contrastând inocența prezentă cu inevitabilitatea durerii viitoare. Dragostea este văzută ca un element efemer, amenințat de forțe superioare.