N-ajunge pân’ la mine
nici un zvon din cearta dintre state,
și nu țin parte, căci dreptate
nu-i nici acolo, nici aici.
Și, cum Horațiu mi-a rămas
în gând, sunt bun cu-ntreaga lume
și las de-a pururi să mă-ndrume
aurea mediocritas.
II.
Mare-mi pare-acela care
n-a jurat pe vreun drapel,
și, desprins de locu-i, are
lumea-ntreagă-acum doar el.
Lumea țară de și-o știe,
mic refugiul țării nu-i,
căci atunci străbuna glie
casă-i este-n satul lui.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra importanței neutralității și a înțelepciunii în mijlocul conflictelor. Vorbitorul preferă să nu ia parte la dispute, căutând un echilibru și găsind un sens mai larg al apartenenței, unde întreaga lume devine patrie.