De sus, din mahalaua de sus,
vin pe ulițe mici.
Sunt închiși ochii satului.
Și toate porțile și ferestrele
sunt ferecate.
Târăsc cu mine
o zdrențuită haină.
Tremurând,
mor aici la fereastra ta.
Îți întind mâna, iar tu,
în palma aspră și blândă,
înfigi un ac
subțire, lung și negru,
cu gămălia neagră.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de disperare și moarte simbolică, cauzată de respingerea sau trădarea cuiva apropiat. Protagonistul se simte vulnerabil și distrus, căutând ajutor, dar primind în schimb o lovitură finală.