La început a fost sărutul
Și el era pe gura ta..
Depus pe gura mea sfinți văzduhul,
Și lumea s-a născut atunci din duhul
Sărutului ce ne unea..
Dar ape mari cuprinseră uscatul
Și noi muream tăcuți sub greul lor..
Veni atunci o pasăre în zbor,
Pasăre roșie, și Araratul
Se înălță din mări biruitor..
Iar noi ne-am ridicat cu el odată
Spre zarea nouă și înseninată
Purtând peste abisele genunii
Sărutul de la începutul lumii.
Sensul versurilor
Piesa explorează iubirea ca forță primordială, creatoare, cu referire la mituri biblice. Sărutul inițial dă naștere lumii, dar este amenințat de forțe distructive, depășite printr-o renaștere simbolică.