C.o.d:
zile trec zile vin simt tot mai puțin
închin închin un pahar de unde provin
venim la pas de dans cu cobre oarbe
sunete de barcă oglinzi și timpane sparte
un foc plânge-n noapte uși de cimitir
tot aici tot copil, aur suflat cu mir
mă mir gândul ăsta lasă urme adânci
valuri sau stânci migrene sau porunci
ce vis aport anubis anubis vis a vis de mine ești tu
m-am prins atât de greu arunc bucăți în șemineu urmez eu
las să pară că-i foc și pară
a nu știu câta oară subtil mă-nfioară în note de vioară
mărul prins în sfoară îmi pare atât de rău că te-am părăsit
o tu căldură maternă cât mi-ai lipsit.
Ra’:
sunt un nimeni cu putere ce scuip e ascuțit ca o lamă-nfiptă-n fiere
oferă și cere aș iubi pe toată lumea de mi-ar oferi tăcere
plus un minim de plăcere mă-nvârt nedefinit de timp
nu scriu pe-nțelesu tău de cimpanzeu coclit
am hibernat și m-am trezit în viitor
unde mor sau muncesc până mor
sunt cumul de nori negri peste zori
neg valori sunt vântu ce hrănește mori
până devin tornadă vomit mii de cărămizi sub formă de cascadă
lasă-te purtat sau lasă-te călcat am stagnat și am dezmembrat
e o serie de urmări care mă f*t treptat la cap
alandala sari ți-ar din pom portocala
cert e că las banii-n urmă tradiția p***i mele
până rămân praf în urnă zic privește partea bună
savurez mici bucurii sau 1% din ce a mai rămas
are nebunii-s uragan și rad câmpii în timp ce altu-i bate
scriu pe cânte mult peste târziu și ceva-n mine tot răzbate
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și dezvrăjire față de prezent și viitor, reflectând asupra trecutului și a pierderii inocenței. Naratorul se simte prins într-un ciclu de muncă și moarte, căutând mici bucurii în mijlocul haosului.