Aș vrea să-mi fac o casă, din bârne, țărănească,
Cu hornul alb ca vârful unei lulele mari,
Din care să fumeze tăcerea muntenească,
Suflând pe nara neguri prin brazii drepți și tari.
Pe bârne să-i lucească luceafărul de seară,
Să lumineze tinda pe care să te-aștept,
Pe care să se urce cântând ca o vioară
Prelungul păr de aur, cuprins de brațul drept.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a construi o casă tradițională la țară, un loc de refugiu și așteptare, unde natura și iubirea se împletesc într-un cadru idilic. Este o evocare a simplității și frumuseții vieții rurale, plină de nostalgie și romantism.