Beton și linii de tramvai,
beton și ulițe ursuze
și-n ochi mocnind aceleași spuze
și-aceiași ghimpi înfipți în grai.
Și-un parc, ferit de-autobuze,
râzând ca un copil bălai.
Beton și linii de tramvai,
beton și ulițe ursuze.
Dar cele câteva peluze
au jefuit întregul rai
și l-au pus florilor pe buze..
Beton și ulițe ursuze,
beton și linii de tramvai.
Sensul versurilor
Piesa descrie un oraș sufocant, dominat de beton și tristețe, dar cu o licărire de speranță și frumusețe găsită în natură. Este o juxtapunere între viața urbană monotonă și amintirea unui paradis pierdut, sugerând o nostalgie profundă.