Console, Flori de doliu între folii.
Tresar, ca un suspin, bătrâne șaluri
și-n scrin miros dantele vechi și voaluri,
uitate, ca un cântec, pe fotolii.
E-o dulce sfâșiere de finaluri
și-o moale-ngenunchere de orgolii.
Străpunsă de săruturi lungi de molii
visează lustre, rochia, și baluri.
Alături, destrămate evantalii
pe gânduri cad, cu trena împreună,
și-n scuturarea ultimelor dalii.
se-adună toate-o clipă, ca s-apună,
ca un castel cu aur pe vitralii
din fundul unui lac bătut de lună.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și nostalgie față de un trecut glorios, acum în declin. Rochia de bal, împreună cu alte obiecte vechi, simbolizează amintiri și vise pierdute, sugerând o frumusețe efemeră și o inevitabilă trecere a timpului.