Cerul și-a deschis soborul
– Lerui, Doamne, Ler –
au pornit cu plugușorul
gerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
și de giuvaier,
toți luceferii colindă
– Lerui, Doamne, Ler -.
Vântul suflă cu lumină
– Lerui, Doamne, Ler –
în buhai de lună plină
legănat în ger.
Patru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub feresti colinde-ndrugă,
– Lerui, Doamne, Ler –
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari ca să le-mpartă,
– Lerui, Doamne, Ler –
Și-n Florar de roade grele,
– Lerui, Doamne, Ler –
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer?
Numai tu aștepți în tindă,
– Lerui, Doamne, Ler –
suflete ce n-ai colinda
și nu știi Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea și pentru tine,
– Lerui, Doamne, Ler –
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune cerească a colindului, cu îngeri și stele aducând lumină și binecuvântare. Versurile îndeamnă la deschidere spirituală și primirea bucuriei aduse de colind.