În floarea-soarelui, pe dâmb, în bozii,
în mărăcini, în gropnițe: explozii.
La dreapta, în stânga, în față, evantaie
și sfâșiate cozi de vălvătaie.
Explozia acum e-un palmier,
sau un havuz cu despletiri de fier.
Zarea și-a smuls tunica spintecată
și pieptul, găurit de răni, și-arată.
Sonoră, moartea scutură pe deal
aprinse, roșii pleduri de metal.
Ba nu: și-a rupt, cu trosnet de aramă,
pe cer, incandescenta ei maramă
Plesnind, vin stânci de fontă în secară
și-și varsă măruntaiele afară.
Fal, fal. Cutremur surd. Văzduhul crapă.
Strâmbi, morții ies din șanțuri și din groapă.
S-a spart un iad. Ne cad peste veșminte
zdrențe de carne și nisip fierbinte
Pe liziera arsă de salcâm
scrâșnim din dinți, murim sau ne târâm.
În trupul tot, un țipăt lung se frânge,
și viața toată-i sânge, numai sânge.
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile și distrugerile provocate de un bombardament. Imaginile violente și atmosfera sumbră transmit un sentiment puternic de groază și disperare.