Smulge această floare mică, ia-o, nu întârzia.
Mă tem să nu se ofilească sau să se prăfuiască!
Nu-i pot găsi un loc de onoare într-o anume ghirlandă.
Doar un dram de durere în mâna care-o atinge
și-o smulge.
Mă tem ca nu cumva ziua să se încheie
înainte de a mă trezi.
Și timpul ofrandei să zboare.
Cu toată culoarea pierdută și mirosul mai slab.
Folosește-o cât încă e timp, smulge-o!
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de pierdere și regretul față de trecerea timpului. Metafora florii subliniază fragilitatea și efemeritatea frumuseții, îndemnând la acțiune înainte ca aceasta să se piardă.