Pământule-Mamă, de câte milioane de ani
De umilințe, de pregătire avută-i nevoie
Pentru a face să se desfacă
Mugurii fragilei flori Madhavi?
Această încarnare a bucuriei
Stătea culcată și ascunsă
De-a lungul veșniciilor, în inima Nezăritului.
La fel de fragile, la fel de ascunsă
În adâncul inimii mele
Stă nădejdea
Că într-o zi, în vreun sfârșit îndepărtat al ciclurilor,
Un ușor surâs de bucurie
Veni-va să uimească ciucurii
Codrilor la vremea primăverii
În universal visurilor mele
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare și renaștere, atât la nivelul naturii, cât și la nivel personal. Vorbește despre speranța ascunsă în adâncul inimii și despre posibilitatea bucuriei într-un viitor îndepărtat.