Nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
Spune-mi-o mie, doar mie, în taină
Tu, ce zâmbești cu-atâta gingășie
Șoptește-mi cât mai lin: inima mea te va auzi,
Nu urechea.
Adâncă-i noaptea, casa tăcută,
Cuiburile păsărilor învăluite în somn,
Deschide-ți printre lacrimi furise,
Printre zâmbete nesigure,
Printr-o dulce-mbujorare a durerii,
Deschide-ți taina inimii tale.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la confesiune și deschidere sufletească către un prieten. Vorbitorul îndeamnă destinatarul să-și împărtășească taina inimii, asigurându-l de ascultare și înțelegere într-un cadru intim și liniștit.