Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai adânci pe care aș putea să le spun.
Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce
îmi râd de mine și fac să izbucnească taina mea în mii de glume.
Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocotești tu.
Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai simțite pe care aș putea să le spun.
Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce
le prefac în minciuni și-ți spun prin ele ceea ce nu gândesc.
Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuință.
Sunt dornic să-ți aleg cuvintele cele mai prețioase, pe care aș putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui de teamă că nu vei cunoaște niciodată chinul.
Sunt dornic să mă așez plin de tăcere lângă tine.
Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima.
Iată de ce vorbesc mult și fără de șir ca să ascund
taina inimii mele în această vorbărie.
Chinui suferința mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.
Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc;
mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăție.
Și iată de ce vin spre tine cu fruntea sus și cu un aer nepăsător.
Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi ațâță durerea în fiecare clipă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de respingere și incapacitatea de a-și exprima sentimentele adevărate față de persoana iubită. Vorbitorul își ascunde vulnerabilitatea prin diverse măști, de teamă să nu fie rănit sau neînțeles.