Cameră de hotel, amurg, plajă.
Pleacă, n-o să văd niciodată,
Pleacă, n-o să văd niciodată.
Lăsă o floare pe dormeză,
O apuc dormeza deșuetă,
O apuc dormeza deșuetă.
Prins de parfumu-i, mă sărută,
Jos marea muge, se bucură,
Jos marea muge, se bucură.
Departe un far luminează,
Jos marea cântă, vino dragă,
Jos marea cântă, vino dragă.
Ascult apa mugind, violentă,
Visând, pe dormeza deșuetă,
Visând, pe dormeza deșuetă.
În brațe mi-a fost, dând sărutul,
Cântă marea, cântă trecutul,
Cântă marea, cântă trecutul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie, rememorând o iubire trecută într-un cadru marin. Naratorul este singur, copleșit de amintiri și de prezența puternică a mării, care amplifică sentimentul de pierdere.