Trăiam în Pustă și-a venit ispita:
Cu traista-i cântătoare, năzdrăvana,
Venea, venea, venea râzând Satana.
Prin Pusta arsă de urzici și spini
El presăra comori în fața mea
Și-n mii de trandafiri le prefăcea.
Și merg cântând și aur greu culeg
Și-mi râd de vise șuie și-amăgiri,
Căci, iată, umblu printre trandafiri.
Pământul sterp îmi sângeră piciorul,
Și cânt pe când las stropi de sânge grei,
În valea trandafirilor, ehei!
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară cu ispita și dezamăgirea. Protagonistul, aflat într-un loc arid, este ispitit de Satana cu bogății efemere, simbolizate de trandafiri, dar realizează că această urmărire lasă răni și sacrificii.
