Ești bine, bine, te-am simțit
Se vede-n ochii tăi că te-a lovit
Dragostea, dragostea ta
Măcar un gram din ea de-aș avea.
Un pahar, încă un pahar
Bea-le tot ce au în buzunar
Du-te total, du-te imoral
Noaptea te transformi într-un animal.
Te strigă umbrele
Te-ncurcă iar hainele
Aruncă-te în perne anonime
Ce n-o să ducă niciodată dor de tine.
Ascunde-ți urmele vechi
La noapte-ți faci altele
Să uiți de ele și de tine
Strigă umbrele, dar nu strigă de bine.
Spune, spune-le că ai
La tine o bucată de Rai
Iubirea ta nu se dă, se ia
Atât de pură, asta-ți e religia.
Luminile te amețesc plăcut
E dragoste în aer sau, oare, e mai mult
Hai, fii sinceră cu tine
Oare ce rău se simte atât de bine.
În ce pat ai dormit, cine te-a iubit
După cine o să plângi iar că te-a părăsit
Tu o să uiți, dar
Sufletul nu uită.
Te strigă umbrele
Te-ncurcă iar hainele
Aruncă-te în perne anonime
Ce n-o să ducă niciodată dor de tine.
Ascunde-ți urmele vechi
La noapte-ți faci altele
Să uiți de ele și de tine
Strigă umbrele, dar nu strigă de bine.
În ce pat ai dormit, cine te-a iubit
După cine o să plângi iar că te-a părăsit
Tu o să uiți, dar
Sufletul nu uită.
Te strigă umbrele
Te-ncurcă iar hainele
Aruncă-te în perne anonime
Ce n-o să ducă niciodată dor de tine.
Ascunde-ți urmele vechi
La noapte-ți faci altele
Să uiți de ele și de tine
Strigă umbrele, dar nu strigă de bine
Sensul versurilor
Piesa descrie o persoană care se confruntă cu dependențe și dezamăgiri, căutând uitare în plăceri efemere. Umbrele reprezintă trecutul și consecințele acțiunilor sale, sugerând o luptă interioară între dorința de a uita și incapacitatea sufletului de a șterge amintirile.