Există un sărut pe care îl dorim
întreaga noastră viață, atingerea
spiritului de trup. Apa mării
imploră perla să-și spargă scoica.
Iar crinul, cu câtă pasiune
are nevoie de o iubită sălbatică! În
noapte, deschid fereastra și îi cer
lunii să vină și să-și apese
fața de a mea. Respiră în
mine. Închide ușa vorbelor și
deschide fereastra iubirii. Luna
nu intră pe ușă, ci numai pe fereastră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă pentru o conexiune intimă, un sărut care transcende fizicul și atinge esența spiritului. Natura și elementele cosmice sunt invocate ca martori și complici ai acestei aspirații.