Releveu – Degeaba

Dacă n-ai fi tu, ar veni degeaba primăvara
Ar fi degeaba cald, degeaba ar trece seara
Aș fi degeaba vesel, s-ar umple degeaba scara
Dacă n-ai fi tu acolo, să îți aprinzi țigara
Și-ar fi degeaba zâmbete în sâmbete însorite
Și-ar fi degeaba gânduri, dansând bețe pornite
Să agite suflete triste ce-s veșnic liniștite
Chiar dacă știi că nu vei fi aici, măcar promite
Și-ar fi degeaba nervi și fețe ipocrite
Ca apa pură cristalină ce curge prin țevi ruginite
Și-ar fi degeaba luna plină în seri cu stele plictisite
Dacă acolo n-ai fi tu, cu tot cu zâmbetul cuminte
Și de-ar fi toamnă cu păsări gri, degeaba ar vrea să plece
Dacă acolo tu n-ai fi, și marea ar vrea să sece
Și-ar fi degeaba ploi, noroi și vântul care suflă rece
Fără să fii acolo tu, să-mi spui că totul trece.
Și-ar fi degeaba vară afară cu tot cu soare cald
Și chiar de-aș alerga prin ploaie, degeaba ar fi să cad
Și dacă ar trebui să ajung, degeaba ar fi să vin
Dacă acolo n-ai fi tu cu tot cu râsul cristalin
De-aș fi la margine de râpă, gândul degeaba m-ar împinge
Și soarele care topește gheața, degeaba l-aș atinge
Și chiar de-ar fi război cu lumea întreagă, degeaba aș învinge
Iar dacă ar fi iarnă și n-ai fi tu, degeaba ar ninge
Degeaba ar curge lacrimi într-o noapte cu stele căzătoare
Dacă nu mi-ai spune tu să nu mai plâng, că-s băiat mare
Și-ar fi degeaba anotimpuri cu lună și cu soare
Aș fi trist ca un marinar, murind de frig în barca de salvare
Și de-aș fi vânător flămând, degeaba aș vâna prada
Dacă n-ai fi tu acolo râzând, nu s-ar înfige spada
Ar fi degeaba vântul ce mătură amintirile și strada
Mă uit în jur nu ești și realizez că am scris degeaba.
„Aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot, pa, ne auzim, da mă”