Distruge-mi bunurile, simte-te om
Frânge-ți gândurile care te vor trimite la somn
Strânge rândurile care nu mă lasă să torn
Stinge-mi gândurile care nu mă lasă să dorm
Ascunde-mi voința și pleacă, dar fără să lași urme
Ia-mi neputința și dă-mi înapoi pofta de lume
Șterge-ți lacrimile și hai să vorbim despre sume
Ucide-mi trecutul și dorința de compasiune
Și acum taci, nu-mi place să discut de dragul vorbei
A trebuit să-mi pară rău să dau cursivitate slovei
Am căzut de la început ca textul la gura tobei
Trist ca pozele sub șepci, o bei la gura sobei
Lăsați-mă să-mi sorb cafeaua vesel de aste fapte
Vreau o mașină de spălat păcatele pătate
Pierdut ca o corabie în delir cu velele pictate
Vreau o mașină de călcat poveștile șifonate
Nu mi-e rușine s-o zic c-am scris pe macete ca Pușkin
Lucruri real, nu m-am jucat cu machete ca pustii
Cu picioarele pe pământ, n-am visat rachete ca rușii
Fii atent la ce spui, azi sfârșesc în macete perușii
Și aș termina aici, dar nu mă lasă voința
Aș spune lucruri ce dor, dar nu-mi dă voie conștiința
Fă-mi ce te taie capu, împlinește-mi dorința
Și dacă nu ai judecata curată, ispășește-ți sentința
Nu mai crede în povești, aici lupul mănâncă scufița
Eu-s fericit cu ce am, încă mă bucur la pizza
Aceste rânduri ranesc, îmi sângerează penița
Asta-i portretul pe care n-a mai apucat să-l picteze Tonița
Privește-l și reflectă cum se reflectă lumina
Un spirit gol de reflexe pe care nu-l poate salva medicina
Un zâmbet metalic pe care-l mănâncă rugina
Un actor depășit peste care se așterne cortina
Asta-i un ocean de litere, vă înot pe note
Fac cerul să se întunece, escaladez golgote
Să se topească cerul, fac să plângă cocote
Nu vreau să ningă mărunt, vreau să plouă bancnote
Vreau ce-i scris pentru mine, nu-mi trebuie Bellucci
N-o să cad, deși știu că stau pe marginea stâncii
Scriu cu umbre de gri să bucur gospodinele și pruncii
Când pleava tineretului așteaptă timpuri noi în piața muncii
Sunt un scriitor drogat la est de emisferă
Am îngurgitat forțat legume cu defect de seră
Maturizat treptat, am glume cu efect de leră
Spune adevărul și suge burta până treci de barieră
Trec peste mine zile reci și nopți fierbinți
Treci peste diminețile seci și înjură printre dinți
Ascultă asta, poți să negi, eu știu c-o simți
Te cred, îți vine greu când nu mai ai de ce să minți
Și nu uita numele meu, grăbește-te, compară-mă
Ridică-te, vorbește-mă, oprește-te, coboară-mă
Ferește-te, urăște-mă, privește-te, măsoară-mă
Iubește-te, uimește-mă, trezește-te, omoară-mă
Și cam asta a fost, primesc semne divine în splină
Primește oda mea, n-o da a ta cu luna plină
Ai grijă de tine, numai bine, așteaptă ce-o să vină
Te salut emoțional și fug, Mircea se-nclină
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă, o deziluzie față de realitate și o reflecție asupra condiției umane. Versurile explorează teme precum durerea, pierderea, compromisul și căutarea sensului într-o lume imperfectă.