Lasă urme-adânci și reci gheara ascuțită a sorții,
Timpu-i sfâșiat de colții aceluiași cuțit al morții.
Luminează orizontul fulgere-n puterea nopții,
Stau toți hoții-n fața porții spre a se mirui netoții.
Că azi timiditatea tinde a se transforma-n singurătate și,
Bineînțeles, singurătatea e doar primul pas spre moarte.
Cinstea și onestitatea au fost demult uitate,
Acum ura și lașitatea sunt considerate fapte.
Și mă apasă fiindcă am 20 de ierni care au fost lăsate-n spate,
Și-am în plămâni arhivate zile geroase scăldate-n fum de plante.
Am texte actualizate precum ultima actualitate
Și cuvinte-ncrucișate ce pică pe tobe înfundate.
Avem capete încuiate zâmbind din pliante pătrate,
Avem creiere importante importate de NASA în State,
Mergem să vorbim cu Domnul când n-avem activitate,
Și când n-avem, cerem o pauză că-s prea multe acumulate.
Și-mi scriu să-mi plângi pe piese,
Scriu să tragi concluzii.
Și știu, nu-mi iese că deseori, tu faci concluzii
Și momentele-s dese în care voi faceți pe surzii
sau o ardeți bluversați ca după infuzii cu plante-n jacuzzi.
M-am apucat de asta, aș fi putut să-mpart mândru jakuza
sau verde la 07 în parc la Alexandru Ioan Cuza.
Să vând toale maro, la 600 bluza
Sau ca la tarot în asu’ de caro să-mi găsesc muza.
S-o ard la carouri în careu’ școlii de altfel, ca românii.
Minimalizați la maxim ce se sparg doar la sfârșitu’ săptămânii.
Puteam să bag dava, vandalizând tot precum hunii,
Dar am ales să caut soarele fiind ghidat doar de lumina Lunii.
Parcă zăresc cuprinsul, un pic mai e până la sfârșitul cărții
Și parcă a obosit și pixul și parcă am obosit cu toții.
Eu continuu să scriu de dragul activității,
Tot Releveu, tot 2008 și tot Câmpia Libertății.
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra vieții și a societății, marcată de melancolie și deziluzie. Artistul reflectă asupra trecerii timpului, pierderii inocenței și a alegerilor făcute, căutând un sens într-o lume adesea dezamăgitoare.