Releveu – Mai Rânced

Yo, Patefon Records, Releveu, ’09, yo, Terra
Încep să scriu alt cântec ce-mi definește ghettoul
Vine alt mai, mai rânced, foaia-mi jelește stiloul
Un alt personaj din duet ce-l jertfește tabloul
Un alt peisaj moare-ncet când ploaia-mi zdrelește tricoul
E o atmosferă tăcută, ploaia pare plăcută
Altă zi petrecută trece într-o vreme trecută
Îmi găsesc fericirea ascunsă sub dopuri de plută
Și-mi plătesc nemurirea cu șase bancnote de-o sută
E un mai dubios, mai sec decât anul trecut
1 mai a trecut, pleacă albinele din stup
Culeg așchii fine din scut, rup măști meschine de trup
Tu adu-mi zile senine și dă-mi timp să discut
Și trimite-mi minute de acolo de unde zboară secunde
Unde vântul răspunde pentru orice adieri profunde
Unde frigul pătrunde când luna se ascunde
Unde marea primește trecutul fiind gata să-l scufunde
Și mai trimite-mi de acolo zile de post să mă dreg
Și înțelege-mă când restul mă iau la rost să-nțeleg
Și ferește-mă când crezi tu că-i prost ce aleg
Și înveselește-mă când plantez chiar dacă n-o să culeg
Aș fi vrut să fiu dur, mă-nmoaie ploaia și vântul
Am spus demult, e destul, acum frigul îmi taie avântul
V-am ratat, sunt sătul, vremea mă-ndoaie-năuntru
În caz că mă duc, vă las pe foaia din ploaie cuvântul
Mulți ar fi vrut să plec departe, puțini mi-au dreptate
Unii ar fi vrut să scriu o carte, alții să stau deoparte
Ai mei s-au prins că le lipsesc noapte de noapte
Ai ei s-au prins că n-o iubesc, acum distanța ne desparte
Și-am dus în spate picuri reci în seri de mai odihnitoare
Și-am realizat că vrei să pleci și aveam nevoie de onoare
Am râs la bancuri seci având pe răni sare de mare
Și vă rămân dator pe veci, mi-ați arătat ce simți când doare
N-am fost în stare să renunț, nu sunt în stare să mă-nchin
N-ați fost în stare de denunț, am încercat să vă previn
Dacă o să plec, o să v-anunț, dar nu-s în stare să termin
Vreau răsărit după apus, respect din inimă, mă-nclin