Recoltele cele mai pure sunt semănate într-un sol care nu există. Ele alungă recunoștința și nu sunt datoare decât primăverii.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre idealuri și aspirații care nu se pot realiza în lumea reală. Sugerează o căutare a perfecțiunii într-un loc iluzoriu, unde singura speranță rămâne ciclul reînnoirii.
