Mă uit la vânt și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd,
Văd doar arborii cum se clatină
Și frunzele cum aleargă prin iarbă.
Mă uit la timp și nu-l văd,
Mă uit îndelung și nu-l văd –
Văd doar copiii cum cresc
Și oamenii cum încărunţesc şi se-apleacă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a timpului și a vieții, observând schimbările subtile din natură și în evoluția umană. Vorbitorul contemplă invizibilitatea vântului și a timpului, concentrându-se pe manifestările lor vizibile.