Roxana Zorzolan – Pică Pică

Din roua rece ei se nasc
Pe ei îi văd primii când deschid fereastra și casc
Au forme frumoase ca din basme scoase
Aripile-i salută și vântu-i descoase
Pe ei îmi așez gândul departe de plase.
Să nu fie prins
Rămas la pământ
Gravitația nu-l uită
Decât dacă-l cânt
Departe de hartă
Departe îl poartă
Poate-l duce la tine
Să afli de mine.
C-am plecat demult pe-un drum pustiu și lung
Încă n-am ajuns dar am găsit răspuns
Îmi amintesc de tine, țineai pasul cu mine
.. Mă pierd în memorii. Iar norii.
Sunt mulți și singuri iar adesea trăiesc ca unul
Ce se-arată cu săgeți strâmbe de foc
Dar nu se vede fumul
Puterea lui răsună grav
Cu ecou-n timpanul loooor
Iar vântu’-acum nu mai dezbină
Ci-mpinge să formeze-un cor.
Ce pică pică pică pică note pe pământ
Când acesta-i febril și nu mai tace de mult
Cer liniștea de peste tot să răsune departe
Toți aleg să stea uniți măcar dintr-un ceas o parte
Pică pică pică pică
Pică pică pică pică.
Și încă se privesc în ochi
Chiar dacă-i întâmplare
Când se-nghesuie cot la cot
Sub un copac mai mare
Și poate-așa-și văd suferința
Pe chipul altcuiva
Iar buzene-nving umilința
Și îi șoptești ceva.
Totu’-n jur se micșorează și te-mpinge mai aproape
De cel pe care l-ai urât doar din banale fapte
Și cum secundele se scurg
Îți dai seama că tot trece
Și brusc ploaia nu mai pare
Chiar atât de rece.
Când pică pică pică pică note pe pământ
Când acesta-i febril și nu mai tace de mult
Cer liniștea de peste tot să răsune departe
Toți aleg să stea uniți măcar dintr-un ceas o parte
Pică pică pică pică
Pică pică pică pică.
A fost o zi din povestea lor
Doi copii pierduți sub același nor
Ce s-au regăsit în cuvinte spuse
În priviri, în atingeri si-n secunde scurse
Au pornit acum prin ploaie zâmbind
Două focuri vii lasă urme topind
Tot trecutul în spate
Doar într-o noapte
Pe când cerul cânta
Ultimele șoapteee.. Ultimele șoapte.
Pică pică pică pică
Pică pică pică pică.
Note pe pământ. 🙂