Răbdare.
Să poți să te ridici
după fiecare prăbușire:
o străveche,
ereditară,
inteligentă
și superioară,
răbdare.
Să depănăm secolele,
mileniile,
și poate-i vom găsi
originea
în frământările
din sânul pământului,
în răbufnirile
aburilor ucigași,
izbucnind prin surpriză,
sau în valurile
care săltau peste noi,
și în toate primejdiile
ce-au amenințat,
aici,
viața omenească;
aurul Apusenilor
este această
răbdare.
Sensul versurilor
Piesa celebrează răbdarea ca o calitate esențială, moștenită și profund înrădăcinată în istoria umanității. Ea sugerează că răbdarea este o forță vitală, dezvoltată în fața adversităților și pericolelor de-a lungul timpului.