Un glas, o voce care vine de atât de departe
Că nu mai face să ne vibreze urechile,
Un glas ca o tobă, voalat,
Parvine, totuși limpede, până la noi.
Deși pare să iasă dintr-un mormânt
Nu pomenește decât despre vară și primăvară.
Ne umple trupul de bucurie,
Aprinde pe buze surâsul.
Îl ascult. Nu e o voce omenească
Ce străbate zgomotele vieții și ale bătăliilor,
Prăbușirea trăznetului și murmurul trăncănelilor.
Dar voi? Nu o auziți?
Spune „Durerea va fi de scurtă durată”
Spune „Anotimpul cel frumos este aproape.”.
Nu o auziți?
Sensul versurilor
The song speaks of a voice that brings hope and reassurance, even amidst hardship. It promises that pain is temporary and that beautiful times are approaching, offering comfort and joy.