Această boală, frântă-n prag,
scara spălând-o cu arțag,
a fost frumoasa Abishag,
minunea de la Hollywood.
Prea mulți, din fastul lor trecut,
în felu-acesta au căzut.
Mai bine mori la timp; sau dacă
mori mai târziu – măcar să-ți placă,
să n-ai o moarte prea săracă.
Ia tot. La bursă, strânge, – adună!
Ocupă-un tron: va merge strună
și „hoașcă” nimeni n-o să-ți spună.
Unuia-i „merse” pe ce știe,
și altuia, pe pioșie.
Poate că-ți „merge”, deci, și ție.
Iar faptul că-ai fost stea cândva
nu îmblânzește soarta ta.
Te-atinge decăderea. Da.
Deci, să decazi cu demnitate.
Fă-ți amiciții cumpărate.
Adună pe nesăturate!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre decăderea inevitabilă și despre cum, chiar și fostele glorii, sunt atinse de soartă. Sugerează că, în fața decăderii, e important să acumulezi cât mai mult, chiar și prietenii cumpărate, pentru a-ți asigura o cădere cu demnitate.