Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și-am uitat să mă întorc.
Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și nu sunt mort.
Iar am scris pe toți pereții… glume despre orbi
Și pereți… dar pereții au urechi
Și ți-au zis ție de mine câte-n lună și-n Andromede
Nu te da cu capu-n mine, nu-s perete…
E ciudat că amintirea reprezintă un apus
Vine noaptea… poate ziua următoare
Cad în gol… altă amintire doare
Dacă-ai insomnia foamei de singurătate, dormi.
Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și-am uitat să mă întorc.
Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și nu sunt mort.
Doi-șapte, când am dat cu subsemnatu’
În contractu-unei greșeli… cât m-a pus dracu’
Să accept un risc formal când mi-a zis: „Io tot nu cred”
Și am zis că va fi bine… (nu-nțeleg).
Voi avea toată puterea să trec peste frontieră
Și-ai zis că-mi va fi rău, și am zis: „Stare eternă
Ascultă-n pivotul minții, meriți să fii fericit”
Și-am uitat cam unde-am fost, tu mi-ai zis că-s împlinit.
Când mi-ai zis că-s special, și-am crezut că-s special
Am călcat iar strâmb pe gheață… și-am uitat
Cam cât de sus pot să cad… viu în veci
Pentru cineva în viață îți încalci propriile legi.
N-ai înțeles… scriu din milă pentru mine
Subiectivitatea omoară… nu te ține
Mai absurd decât morbid, ce nu-nseamnă pentru tine
Dacă i-ar m-ar mutila, ți-aș cere să-mi fi soție.
Am să te chem într-o zi, vreau să vezi și tu infernul
Ideal ar fi să vii, să nu subestimezi conceptul
Tu și magnetul mă minți, ați crezut ce-am însemnat
Că extremele se-atrag, doar c-aici am semănat.
M-ai întrebat cine sunt, ți-am zis că am fost cândva
În trecut… doar că nu prea-am fost ceva
Doar atunci când nu mai ai devine special pentru tine
Ca banul care cel mai bine stă ascuns în sărăcie.
Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și-am uitat să mă întorc.
Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și nu sunt mort.
Uneori îmi pare rău c-aș fi vrut să ma îndrept
Mi s-a zis ca m-am schimbat, și eu n-am vrut s-accept
Și poate m-am îndreptat, mă trezesc de dimineață
Și-mi amintesc motivul de ce azi-noapte m-am culcat.
Cât ai rupt oasele-n mine ca să văd alte repere
Visam aselenizare cât nu țineam cont de stele
Cât am urât spațiul cosmic, nu-mi dădea-ncredere-n mine
Și eu trist, dintre planete, eu nu mă Saturn de tine.
Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și-am uitat să mă întorc.
Am auzit oameni noi, care zac în puf corupt
Am visat că-s bun și-am căzut în rău c-am vrut
Când m-ai trimis în nicăieri să pot restaura tot
I-am zis mamei că o sun și nu sunt mort.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de regret, dezamăgire și auto-reflecție. Naratorul se confruntă cu greșeli din trecut, relații complicate și lupta internă dintre idealuri și realitate. Căderea soarelui simbolizează sfârșitul unei etape și introspecția asupra propriilor acțiuni.