Cu trotineta am umblat prin lume
cu dreptul îmi dădeam vânt şi mă-mpingeam,
ajuns la Coloseum, Ghizeh, Luvru,
mândru eu trotineta mi-o parcam.
Dar până să ajung la trotinetă
Mers-am cu drotul. Mult am mai colindat..
La Berlin drotul meu a făcut pană
şi m-am întors pe-o frunză de castan.
Mai înainte de-a mă da cu drotul,
am mers pe-o cutiuţă de carton
prin lungi oraşe,
iar pe străzi cu blocuri
cutia mea s-a transformat în pom.
Acum, la umbra lui îmi descos gândul
pudrat cu lungi reprize de nesomn.
Vreau să-nţeleg şi să găsesc secretul
ce veseleşte tâmp puiul de om..
Dacă ar fi s-o iau de la-nceput
şi să-mi urmez chemarea,
dintre toate,
ce aş alege pentru fericire,
pentru timp liber şi pentru libertate:
o trotinetă cu electricitate, drotul cu băţ de-alun,
frunza uscată
sau cutiuţa strâmbă de carton?
Sensul versurilor
Piesa explorează amintirile unei călătorii prin lume folosind mijloace de transport neconvenționale din copilărie. Reflecția asupra alegerilor și a căutării fericirii și libertății este centrală, întrebându-se ce ar alege din nou pentru a atinge aceste stări.