Dă-mi jos cămașa
Desfă-mi nasturii și desfă-mi fusta
Mă uit la mine în oglindă
Rupe-mă bucată cu bucată
Alină-mi suferința
Eliberează presiunea
Am muncit mult
Am făcut mai mult decât era nevoie
Mai mult decât merita
Când s-a terminat
Am sfârșit rănită? (Da)
Dar m-a învățat înainte să iau o decizie prima data să întreb.
Refren:
Pentru cine trăiesc eu?
Asta-i limita mea?
Pot să îndur mai mult?
Șansele au fost date
Întrebarea rămâne [x2].
Dând la o parte calmul, le arăt că
Dedesupt sunt ca tine
Fac greșeli ce mă fac să par imbecilă
Sau un om cu defecte, recunoscând că-s pierdută
Un val de aplauze
Îndur abuzul
Câteodată simt că ei vor să pierd
Faptul că e divertisment, e o scuză? (Nu)
Dar întrebarea care persistă e dacă câștig sau pierd.
Refren:
Pentru cine trăiesc eu?
Asta-i limita mea?
Pot să îndur mai mult?
Șansele au fost date
Întrebarea rămâne [x2].
Dragă jurnalule,
Sunt Robyn,
Divertismentul e ceea ce fac pentru a-mi câștiga existența
Nu este adevărata mea persoană, îmi place să cred că sunt destul de normală
Râd, mă enervez, sufer
Cred uneori că nu sunt bună de nimic
Dar când ești sub lumina reflectoarelor
Totul pare în regulă
Câteodată simt că o duc cel mai rău pentru că trebuia să fiu cu garda sus
Nu știu în cine să am încredere, nu știu cine vrea să fie cu mine pentru cine sunt
Sau cine vrea să-mi fie prieten pentru cine sunt cu adevărat.
Refren:
Pentru cine trăiesc eu?
Asta-i limita mea?
Pot să îndur mai mult?
Șansele au fost date
Întrebarea rămâne [x2].
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a unei artiste care se confruntă cu presiunile vieții publice și cu întrebări despre identitatea sa. Ea se întreabă pentru cine trăiește cu adevărat și care sunt limitele sale, căutând autenticitate într-o lume a divertismentului.