A. U. G. – Băiatu’ Ăla A. U. G.

Mi-am visat azi-noapte viitorul dar am uitat ce-am visat
Mi se mai întâmplă când nu-mi pasă cu adevărat
Văd ca printr-un geam de oglindă spartă multe stări
Dau tot ce pot în viață că n-am back-up din setări.
Văd frumos răul așezat p-un piedestal de sechele
Piere stalul cu oameni la premierea vieții mele
Ca p-un drum anevoios, m-așteaptă Luci birjarul
Gânduri rele-nece s-ar potrivi în viață ca necesarul.
Mi-am făcut o carieră din milă zadarnică
Las’ să zică orice ridicol că oricum doar dezică
Că se ridică și valorifică nu știu ce logică biblică
Etică, morală, bazică, ceva psihic, bazată pe fizică, rezultă ftizic.
Cam mere calm în gol de când a apărut casca
Cameramanul vieții lui, o iască, îl ascunde masca
Se face iască în lume, indezirabil, când ajunge acasă
Face el ceva treabă infimă, oricum nu pasă.
Uită da’ degeaba conduita lui ezită
Se frământă ca pita, irită muritori liberi la mită
Și are tupeu de zeu mereu mă jur, băi, pe păcatul meu
Țiganii cu certificat ar zice ca bideu… deșeu.
Îl știi, băi frate, e băiatu’ ăla de pe Rahova
Îi sufli în saxofon, îți lasă-n gură Bossa Nova
Și are colegi tâmpiți, piliți, stupizi, beliți, stupiți de el
Și nu scuipă de frică dar poți să-i vezi când țipă.
bridge.
Le are cu muzica, minorele majore
Be care de CN – cică moare dar vrea more de #moet
Îți sare cancerul din piept când îți urlă-n microfon
Nu-l fă p***ă, nu e cazul că-i cenzuro-oximoron.
Legenda lui n-are legendă că nu-l cunoști pe de-a-ntregul
Așteaptă negru ca negul să fugă ca PNG-ul (pecenegul hahaha)
Îi un fel de autist, îi se zice A. U. G. trist
Poate că plânge acuma, eu nu regret tot ce am zis.
Când voi muri voi realiza unde am greșit în viață
Poate că am lăsat indicii ascunse pe la suprafață
Nu-i nimic la supra viață doar duhul meu când plâng
Și îmi fac cruce cu dreapta doar în cazu-n care-s ciung.
Literatura nu-mi oferă o viață bună pe viitor
Ci paranoia, referitor la scrieri și scriitori
Că-i umilitor gându’ uimitor că o să mor în gol
Vreau panglici negre la mormânt când mă piș pe el de mărțișor.
Când o să apară oameni buni la lumina vieții mele
Să știu că nu sunt singur, dar nici nu vreau mângâiere
Să urăsc oamenii liber când pentru ei neîndreptățit
Și-mi asum dreptății dreptul de a fi nefericit.
Și acolo pe Golgota sus e o cruce, bravo ei
Ne privește, ne urăște, susține negrul umbrei
Și o dăm dracu de cruce acum, învăluită-n fum
Că dacă murim mâine știm de ce, unde și… cum