Te văd ca pe un nimic, rap-ul nu e îngrădit
Toți circarii vor să zică ceva, da’ nu zic nimic, pic pe beat
De când am simțit că asta tre’ să simt
Nu am ajuns să te mint, adevăru-i prețuit
Că îl ocrotesc în timp, lasă să-ți explic, să zic, să zbier, să țip
Vreau doar liniște în schimb
Că nopțile-s agitate, tavanu-i special
Rostește povești ciudate-n care mă regăsesc iar
Murdar, pătat lupt cu sufletul de lut
Știu ce am de făcut și pentru asta eu lupt
Sfatul tău nepriceput nu m-ajută în vreun fel
E ca și cum i-ai spune noapte bună unui cățel
Să-ți împrăștii creierul odată cu timpanul
Am inimă de nisip iubește, urăște cadranul
Secundarul, minutarul, timpul mi-e dușmanul
Dar îl țin aproape ca să-i observ gândurile, planul
Izvorăște din mine orice scriu, orice visez
Nu-s spion așa că dintr-o tură te capturez
Deschide ochii vezi, lumea e o parașută
Când n-ai nevoie ajută, dar să sari ea se dezumflă
Privesc prin lupă luna, zâmbește întruna
Îmi fură urma și după aleargă să scape turma
Și încrederea e ca moneda-n tonomat
Te apasă, apeși și afli că te-au furat
Pe pământ e trai riscant, da ai plecat de la start
Și îmi vorbesc în cap ține-te de alergat
Că singurul vinovat pentru tot răul trăit
Sunt eu, da’ l-am făcut voit și asta m-a-ntărit
Pricep ce zic, oh nu, asta n-are tambal
Da las’ că pan’ la final vă omor pe toți măcar
Nu mă car, mai bine nu-mi cad singur pe cuvinte
Și calc prin foc și ținte, c-un pas înainte
Când m-am apucat de scris am făcut pariu cu mine
Rămân real între filme și-mi țin respectul de sine
Că mulți m-ați călcat pe demnitate și onoare
Eu calc în păcat și nu-mi pasă dacă-l doare
Rănile n-au ligoare, decât cerneală neagră
Mahnit de boala seacă, sunt hrănit cu otravă
Nu-i bag în seamă, când toți se agită
Stau calm și-mi număr granulele-n clepsidră
Ce indică viața, ura îți ia dimineața
Și îmi taie greața faptul că ador substanța
Unde-i gheața? Focul e prezent sub sine
Nu sunteți urâți din naștere, sunteți urâți de mine
Țineți-vă bine, la următoarea coborâm
Chip comun, suflet pur, pătat de negru acum
N-adun nimic, m-adun silit de tot ce e în jur
Chipul real sub costum, fumu-n piele, pielea-n fum
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu sinele și cu o lume percepută ca ostilă. Artistul se simte trădat și deziluzionat, dar alege să-și păstreze autenticitatea și să meargă mai departe, indiferent de obstacole.