E mare epigrama cu epigoni
Doar că, doamnelor și domnilor, Vlad Țepeș la microfon
Bântuind prin tot frontul
La microfon, tu doar te vaiți într-una ca un ipohondru.
Nu fi libidinos din nou
Dar nici nu te f*te cu noi, că n-ai atâta libidou
Nu fi dilău, că e foarte posibil să dai battle cu Biggie
Ciocul mic, gen colibri.
Habar n-ai ce-i un război, dispari, băi
Nu ești șmecher doar că faci tărăboi
Morții tăi de ghertoi, marș înapoi în păpușoi
Că, deși te îndoi, te îndoi, nu mă înmoi.
Că am c*i ca Amaru, capul lui
Talent cu carul, sar din tipar ca ziarul
Mă-mprăștii ca pojarul și-s natural cum era Plafarul
Când mușc din p*zda ca Râmaru.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Că eu pun lucrurile la punct într-un mod strălucit
Perceput de cei din afară ca un nenorocit
Că ei n-au văzut niciodată un diamant strălucind
Și nu m-au recunoscut atunci când m-au văzut venind.
Alergând printre jaloane făcute din dosare
Așteptând norocul, că cine știe de unde apare
Că mergi pe stradă și uite-l în față cum sare
Și peste noapte dispar toate grijile materiale.
Încep probleme mentale, toată lumea le are
Într-o societate în care fiecare îl psihanalizează pe fiecare
Și vor să afle doar secrete murdare
Să pună gloss pe cele mai frumoase nuanțe de culoare.
Vor să pună în scenă complexitatea comediei umane
Dar le ies niște simple drame urbane
Că epigonii ăștia n-au calitățile necesare
Să scrie o epopee nemuritoare.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Scriu niște compresii, cataractă
Ca să vadă lumea că-s pe altă cale betonată
De pe străzile astea murdare, cu mult talent
Transmit poezii, epigrame, sunt magnet.
Stau în picioare persoane
Rău voitoare, mă trag în vâltoare
Un demon în fiecare în stare să omoare
Tot ce-i frumos și de valoare.
Epigonii epigonind firul narativ
Bineînțeles fotonii
Unele halesc ganglionii
Dacia Literară, râd supersonic.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit.
Vorbele n-au valoare
Fraiere, nu fi tâmpit
Mulți rămân muți
Nu ești pregătit
Sensul versurilor
Piesa este o critica virulenta la adresa imitatorilor lipsiti de talent, combinata cu o etalare a propriilor abilitati si o reflectie asupra problemelor societatii contemporane. Artistul se pozitioneaza ca un luptator autentic intr-o lume plina de falsitate.