Vărs o ploaie siclam, poate o ploaie acidă
Verde și toxică să-i pot închide pe toți într-o pivniță
Nu-s Pennywise, am o gândire mult mai cinică
Și o să ai ghinion și fără să-ți taie calea vreo pisică
Am blestemat obiecte să prindă viață din moarte
Am returnat pumnii demonilor din visele din noapte
Am sigilat amintiri și-am rămas cu peceți pătate
Acum iau pastile pentru toate poțiunile luate
Taie repede drama, eu sunt regele dark
Prințul zăpezilor negre și-al porților din iad
Îmi chem Gargoylu cu mine pentru ultima dat’
Și dărâm vrăjitoarele de pe norii înalți
Aprind bezne, blesteme, tenebre, driade
Storc vampirii de sânge, trântesc orice sicriu
Ca să îți elucidez și misterul din noapte
Când am deschis ochii s-a întunecat tot cerul târziu
Sunt o umbră plecată, mă feresc de creație
Am fugit din mâinile zeilor tăi
Beau la bar cu moartea poțiunile toate
Și pentru următoarea am nevoie de ochii tăi
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare interioară întunecată, plină de magie neagră și referințe la moarte. Protagonistul se luptă cu demoni interiori și se refugiază în poțiuni și blesteme, căutând o evadare din realitate.