Demon.
Trăiești în târziul meu
Devreme o să dispar
Mă uit în oglindă și mă cert
Cu a treia persoană.
Clovnul inocent
zâmbește palid și trist
Iar zâmbetul lui sunt eu
Asta pare și mai trist.
Intru în cămara neagră.
Chiar atunci ies din iad
Crucile sunt de pomană
Lumânările mă ard.
Pielea mi se-ncetoșează
Totu-i gri, totu-i fad
Totul începe să piară
Plouă peste negru-mat.
Am fost tocmai într-acolo.
Unde timpu’ nu te-atinge
La marginea cerurilor
Te-așteptam.. ce mult se-ntinde..
Și eu. încă te aștept.
Pe căi stinse, necălcate
Dacă te consideri demon
Fă-mă să mor în păcate
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și suferință interioară, posibil cauzată de o prezență negativă sau o așteptare nesfârșită. Naratorul se simte prins într-un ciclu de durere și își dorește o eliberare, chiar și prin moarte.