Petale din liniște rupte din soare
Zboară-nnoptate-naintea pașilor tăi
Să nu ierte tărâmuri pe care
Nu le-ai călcat și nu vrei
Să le calci.
Eu nu dau ocazia nimănui să o aibă
Nici viața, surâsul și nici pic de dor
Că tu mi-ai furat clipele moarte
Și ochiul meu stins, azi nu pot să-l dobor.
Mă lupt cu umbrele răsuflate de tihna
Și pierd împotriva zăpezii de jar
Am obosit, am nevoie de puțină odihnă
Că regretele-s rele și mă macină iar.
Și spume de gheață se pun laolaltă
Încearcă să topească sufletul meu
Au încercat, mai încearcă odată
Încearcă, încearcă dar se îneacă mereu.
Nu vreau să vorbesc cu vocile mute
Sau cu vocile ce îmi tot cer vocea mea
Nu mai vreau să v-aud sfaturile surde
Amprente prăfuite cu chipuri de nea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și suferință cauzate de pierderi și amintiri dureroase. Vorbitorul se luptă cu umbrele trecutului și cu vocile interioare, simțindu-se copleșit de regrete și dezamăgire.