Am rupt coaste din zei și ți-am făcut altar din ceruri
Dar acum tre’ să te ucid în miliardele de feluri
E pentru binele nostru, e pentru binele tuturor
Ploaia curge și ceru-mi șoptește să te omor.
Acum nu mă privi așa, cu ură și mânie
Ești tot ce am avut cândva, tu dă-mi privirea mie
Întoarce fața ta-napoi, ia-ți pașii din pământ
Și pecetea ce-o ai pe umăr, ți-o las ca legământ.
Și toarnă-mi noaptea în pahar, am să o beau pe toată
Nu-mi trăda încrederea, îmi pare rău, dar pleacă
Vrei să-i privești cum mor pe rând
Doar fiindcă nu ești moartă?
Mi-aș da și sufletul la schimb
Ca să te văd în viață..
Și ce mai cauți printre noi?
Tu ai murit de multă vreme
În fața picăturilor de ploi
Dreptatea ni se cere.
Deși n-o să mai poți citi vreodată
Promit că am să-ți scriu
Te strâng de mâini dar iartă-mă
Aici ne despărțim
Sensul versurilor
Piesa descrie un sacrificiu dureros, unde naratorul este forțat să ucidă pe cineva drag pentru un bine mai mare. Versurile exprimă regret, durere și acceptarea inevitabilului, subliniind conflictul interior și pierderea suferită.