În jurul-mi caut dulcea fantomă-a prieteniei.
Prietenii mei unde-s? E sumbru fluviul vieții.
Din flori se scurge sânge. Zefirul care-adie.
Privighetoarea unde-i? Destinul a fost crud.
A soarelui căldura și rodnica lucrare
a norilor și-a ploii, acuma unde-s oare?.
Iubirea nu mai cântă. Zdrobită-i harfa sfântă?
Nu-i nimeni să se-mbete? Despre cheflii – știu cine?.
A îndurării minge și-a grației divine
căzu din nou în țărnă și nimeni nu mai vine.
pe câmp : spune-mi unde-s făloșii cavaleri?
Nu știe nimeni, Hafiz, secretele din cer.
Ce-ascuns e în a vremii vâltoare – cui să-i cer?.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și deziluzie față de prietenie și viață. Naratorul caută fantoma dulce a prieteniei, dar se confruntă cu un prezent sumbru și cu amintiri dureroase. Tonul este melancolic și nostalgic, reflectând o pierdere a speranței și a bucuriei.