O, Saki, adă-mi iarăși splendoarea tinereții.
Vin roz să soarbem până în rozul dimineții!
Pentru-a Iubirii boală, balsamul unu-i doar,
de ești bătrân sau tânăr: o cupă cu vin rar.
Iar timpul care zboară, de ce-l plângi în zadar?
Învârte-se deci Roata umanelor destine.
Nu geme. Din lăută să cânți doar pentru tine.
Și dacă-nțelepciunea prea mult te obosește,
de gât atârnă-i lațul beției – și iubește!
Iar rozei care moare, zi-i vesel bun rămas,
iar noi să bem vin roșu ca roza de Șiraz!
Și dacă-nțelepciunea prea mult te obosește,
de gât atârnă-i lațul beției – și iubește!
Iar rozei care moare, zi-i vesel bun rămas,
iar noi să bem vin roșu ca roza de Șiraz!
Și dacă-al turturelei viers dulce a tăcut,
suavul cânt ascultă-l din amfore de lut.
Cald soarele-i ca vinul, ca luna cupa-i rece.
Tu toarnă-mi soare-n lună, și-n ceruri vom petrece.
Al dragostei chip mândru se vede doar în vis.
Dă-mi să mai beau din leacul ce poartă-n paradis!
Divanul
Sensul versurilor
Piesa este un imn hedonist despre a savura viața, vinul și dragostea, în ciuda trecerii timpului și a inevitabilei pierderi a tinereții. Vorbitorul îndeamnă la uitarea grijilor prin consumul de vin și iubire, găsind consolare în plăcerile efemere.