În inima-mi icoana-ți în veci să nu apună
și nici a ta statuie, zvelt chiparos sub lună!
Obrajii tăi în floare să nu piară vreodată
din mintea-mi tulburată de-o nemiloasă Soartă.
Cu dulcea-ți frumusețe un pact făcui din veac,
și-acestui pact, Iubito, fidel ți-oi sta în prag.
Voi pierde tot ce-n suflet ticăloșit s-a strâns,
afară de durere și veșnicul meu plâns.
Atâta-i de intensă iubirea inimii,
că, viața părăsind-o, mireasma-ți pe vecii
va dăinui în lume. A lui Hafiz sminteală
de nu vrei a cunoaște, nu merge pe-a sa cale,
pe care frumusețea și-a pus urmele sale.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și eternă, idealizată ca o icoană. Vorbitorul promite fidelitate eternă acestei iubiri, chiar și în fața durerii și a pierderii.