Mi-s ochii grei de lacrimi. Mizerie și jale
dai celor ce-ngenunche în pragul casei tale.
În zori, când pe-a mea stradă se-nalță ca un soare
suava-ți frumusețe, o zi de sărbătoare
mă așteaptă. O, ai milă de inima-mi firavă!
A trupului tău mândru, de chiparos, e sclavă.
Vorbește-mi! A ta șoaptă e cel mai dulce cânt.
O, Saki, -n cupă toarnă-mi uitarea pe pământ.
De când de al tău farmec tu m-ai îndepărtat,
mândria mea veșmântul cel scump și-a sfâșiat.
Și Hafiz, disperatul, pe uliți rătăcește,
ca cerșetorul care comori regești râvnește.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unui îndrăgostit respins. Protagonistul se simte umilit și deposedat de mândrie, tânjind după o iubire inaccesibilă.