Stau culcată
în brațele tale, iubite,
ca sâmburele de migdală în migdală.
Spune-mi: unde stă
migdalul nostru?
Eu stau în brațele tale
ca într-o corabie
fără traseu, nici port,
dar cu delfinii la proră.
La spatele nostru
o rând de paturi
paturile noastre în multele țări
în niciunde din noapte,
când în jur se scufundă o cameră străină.
De unde am venit
– de unde venim, iubite,
totul este diferit,
totul este la fel.
Peste tot iarba
este diferit cosită
și pusă la uscat
sub același
Soare.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de apartenență și intimitate într-o relație, folosind metafore puternice legate de natură și călătorie. Vorbește despre familiaritate și schimbare, despre cum, deși lucrurile se pot schimba în exterior, esența iubirii și a conexiunii rămâne aceeași.