Sosește moarte – pot acuma spune
Ce din mândrie gura-mi nu spunea:
În dulcile trecute vremuri bune
De dragul tău bătu inima mea.
Sicriu-i gata, lumii zic adio,
Cobor în groapa liniștii depline;
Dar tu rămâi în urma mea, Mario,
Plângând, ades te vei gândi la mine.
Te mângâie și veselă fii iară,
Nu-ți frânge mâinile fără folos –
Așa-i destinul omului: să piară
Orice e bun și mare și frumos.
Sensul versurilor
Piesa exprimă acceptarea morții și regretul pentru iubirea pierdută. Naratorul își ia adio de la persoana iubită, cerându-i să-și găsească fericirea după moartea sa și acceptând destinul implacabil al omului.