O floare mi-e dragă, dar zău zău nu știu care
Și tare-s mâhnit.
O inimă caut mereu în oricare
Boboc înflorit.
Miroase a floare amurgul și cântă
O privighetoare.
O inimă caut ce tristă frământă,
Ca mine, o visare.
O pasăre cântă – și-aceste fioruri
Le știu cum se cheamă;
La fel amândoi suntem: teamă și doruri.
Și doruri și teamă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare melancolică a unei iubiri ideale, comparată cu o floare necunoscută. Naratorul se simte mâhnit și împărtășește sentimente de teamă și dor cu elemente ale naturii, precum o pasăre și o privighetoare.