Curată ești ca floarea
Și gingașă ca ea.
Privindu-te, tristețea
Mă copleșește grea.
Să-ți pun pe creștet mâna
– Ar trebui, îmi pare –
Rugându-mă ca Domnul
Să te păstreze floare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirație față de puritatea și gingășia unei persoane, comparând-o cu o floare. Naratorul simte o tristețe profundă în prezența acestei persoane și își exprimă dorința ca divinitatea să o protejeze și să-i păstreze această calitate.