Cu fierul roșu tu mă-nțeapă,
În fața mea lovește drept,
Cu vergi mă biciuie, iubito,
Dar nu mă face să te-aștept.
Picioarele, de vrei mai bine,
Din locul lor tu mi le scoate,
Dar nu lăsa s-aștept zadarnic,
Că-i chinul cel mai greu din toate.
Ah! Ieri întreaga după-amiaza
Te-am așteptat cu dor fierbinte
Și n-ai venit, fermecătoareo, –
Iar eu credeam că-mi ies din minte.
Cu șerpi mă strânge nerăbdarea
Și-n fiecare clipă sar
Când sună pași pe coridoare;
Dar tu nu vii – e în zadar.
Nu vii! Simt furie grozavă
Și dracul la ureche-mi spune:
Frumoasa lotusului floare
De tine-și bate joc, nebune.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și furia unui îndrăgostit respins, care preferă orice formă de tortură fizică decât chinul așteptării zadarnice. Sentimentele intense oscilează între dorință arzătoare și furie oarbă, culminând cu senzația de a fi batjocorit.