Aș vrea ca durerile-mi toate
să curgă-ntr-un singur cuvânt.
L-aș da ca în zborul lui vesel
Să-l poarte zburdalnicul vânt.
Și el va aduce la tine
Cuvântul durerii de foc,
Să-ți sune în fiece clipă,
Să-ți sune în fiece loc.
Iar noaptea, pe patul de-odihnă,
Când ochii de-abia i-ai închis,
Te va urmări iar cuvântul
Adânc, până-n prundul de vis.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a transforma durerea într-un cuvânt care să ajungă la persoana iubită, afectând-o constant. Cuvântul devine o prezență obsesivă, chiar și în vise.